Elena Dobîndă︎
BRIEF ENCOUNTERS
Context. În curtea casei Carol 53 există „o scenă” asamblată din cărămizi (recuperate) care trebuie demontată pentru a degaja spațiul dat. Căutând o soluție, îmi imaginez că sunt într-o rezidență artistică în care mi se oferă un cadru delimitat de acțiune, spațial și temporal, și un material anume cu care pot opera respectând condiții stricte de utilizare.
Întrebări. Ce-aș putea face în CELULA DE ARTĂ având la dispoziție câțiva metri cubi de cărămidă? Cum aș putea păstra integritatea materialului, fiind obligatorie restituirea sa „așa cum e”? Cum mi-aș putea revendica spațiul expozițional în totalitate, material, nu doar simbolic?! Câte cărămizi sunt necesare pentru „a-l ocupa”?!
Aprilie – luna tribulațiilor fanteziste, mai – a celor concrete. Timp de 3 săptămâni curăț tacticos fiecare cărămidă și repoziționez aproximativ 1500 de bucăți. Volumul disponibil – 2.8 m cubi. Volumul microgaleriei – 6.6 m cubi.
Soluție. Împart volumul spațiului în 9 părți egale, utilizez doar 2.2 m cubi de cărămidă pentru a asambla o masă variabilă, circumscrisă „locului” în proporție de o treime. În intervalul 19-31 iulie, conform unui set de reguli, voi muta constant 0.73 m cubi din corpul inițial pentru a ocupa etapizat restul spațiului, asigurând o dinamică continuă a „imaginii”.
Reguli. (1) Ocupă fiecare zonă delimitată doar o singură dată. (2) Păstrează accesul spre ușă. (3) Scoate cărămizi în afara spațiului doar la ultima mutare, când vei bloca ușa și vei ieși definitiv.
Printr-o serie de „situații” sau deveniri ale obiectului expus și constituirea unui raport procesual de identitate între variabile – acțiune/lucrare/spațiu, trasez cadrul unei intervenții site-specific și pun în discuție limitele și rolul spațiului expozițional, natura obiectului artistic și a relațiilor ce pot fi stabilite pentru a crea un context, un sens, o imagine.
Pentru a accentua caracterul local și performativ al intervenției, voi înregistra cu o camera de filmat poziționată frontal și cu transmisie live online. Instituind un regim de vizibilitate la persoana I, participativ, privitorul este implicat în procesul de realizare al lucrării, dar și de disimulare a granițelor simbolice ale spațiului expozițional pe măsura asimilării progresive a dimensiunii sale fizice.
Elena Dobîndă
Născută în Republica Moldova, de la 15 ani studiază și trăiește în România, urmând cursurile Facultății de Științe Politice din cadrul UAIC din Iași, apoi Scenografie la UNATC. Activează pentru o scurtă perioadă în București, având spectacole atât la Teatrul Foarte Mic, Teatrul Național și Macaz, cât și colaborări în proiecte independente de film. Din 2017 se dedică pasiunii pentru film, muzică experimentală și arte plastice, încercând forme de sinteză în experimente de atelier. Cofondator Image and Sound (2017, București).
Expoziții de grup: ABRAHAM CRUZVILLEGAS: The 1st Intergalactic Summit of Independent Art Spaces – în colaborare cu Simina Oprescu (soundscape) la galeria Sandwich, București/2020; Răcnet (Roar) 5.0 – expoziție de afiș sociopolitic, organizată de GraficFront (Arcub, București/2019); Quadrienala de la Praga (Cehia/2011). Fanzine: GREEEEEN #3: The Great Indoor și GREEEEEN #2: Plastic (The Secret Garden, Timișoara/2020 & 2019); REVOLUȚII (The Secret Garden & Memoriile Cetății, Timișoara/2019).
Partener strategic:
Carol 53