Iulia Ferenc este o artistă care studiază în prezent Grafica la Universitatea Națională de Arte din București. Activitatea sa artistică se concentrează pe desen, dar include și instalații, picturi, fotografie și animații. Stilul vizual prevalent este monocromatic, alb-negru, ancorat în latura tradițională a artelor grafice.
Temele explorate sunt legate de spiritualitate și conexiunea dintre oameni și univers, investigând totodată mintea umană prin introspecție, într-un mod brut și fără compromisuri, provocând status quo-ul și punând sub semnul întrebării valorile tradiționale sociale și culturale. Prin confruntarea unor teme profund personale și existențiale, ea invită privitorul la un dialog despre identitate, conștiință și lumea din jurul nostru.
În cadrul expoziției „Black Milk” este prezent un fragment dintr-o serie de lucrări, pe care artista le folosește pentru a exprima o metaforă vizuală, reflectând asupra ideii de intimitate umană. Compozițiile înfățișează natura - unde reproducerea este pur instinctuală. Imaginile incomode ne forțează să confruntăm latura brută și tranzacțională a apropierii carnale, vizând propriile noastre frici legate de intimitate. Ne provoacă să reflectăm asupra echilibrului fragil dintre dorința fizică și nevoia umană de conexiune, întrucât pentru oameni întâlnirea trupească poartă adesea dorința de intimitate, vulnerabilitate și încredere.
Titlul expoziției poartă la rândul său însemnătate multivalentă. Acesta aduce un tribut pentru inspirația muzicală a artistei și amintește de juxtapunerea vizuală complementară dintre alb și negru. El amintește și de contextul în care, cel mai adesea, laptele este utilizat în imagini legate de maternitate, fiind un simbol profund intim, și plin de încărcătură afectivă, inocentă, menit să creeze legături adânci - între mamă și prunc - hrănind deopotrivă trupul și spiritul. Însă, în anumite culturi ori filme, a fost asociat unor imagini senzuale sau dorințelor. Negrul ne trimite cu gândul la întinarea și carnalizarea senzuală a „laptelui”, la valențe animale, iraționale și instinctive, lipsite de profunzime, ori strict în scop natural, reproductiv, menite să provoace sensurile mai profunde ale acestui element. Alăturarea celor doi termeni pare să amintescă de opoziția dintre Lilith și Eva, ori dintre Lebăda Neagră și Lebăda Albă, subliniind lupta dintre inconștient și conștient, dintre instinct și sentiment, ca manifestare a rațiunii umane, profunde.
Un element inedit pe care Celula l-a adus a fost accesul nemijlocit la lucrări de artă contemporană, influențând astfel modul de percepție în ceea ce privește expunerea obiectelor sau actelor artistice în fața publicului.
