Lucrările din cadrul expoziției reprezintă un dialog foarte personal cu natura. Din punct de vedere conceptual acestea vizează metamorfozarea și integrarea în opera plastică a elementelor naturale caracterizate printr-o dinamică pronunțată, fragilitate și efemeritate. Degradarea firească a materiei, distrugerea sa sunt oprite, ceea ce era sortit pieirii transformându-se în artă. Simbolic, moartea este înfrântă prin renaștere și preschimbare.
Morfologia spațiului plastic evidențiază expresivități ale geometriei izvorâte dintr-o atentă interogare a naturii și o decantare treptată a realității, transpunerea subiectului fiind modelată de propriile trăiri ale autoarei. Astfel, imaginile rezultate sunt compoziții bazate pe întâlnirea dintre geometrie și senzație, metafore ale lumii exterioare, având propria lor vibrație și autonomie.
Limbajul plastic a căutat să îmbrace variate forme prin intermediul diverselor tehnici întrebuințate: tehnica uleiului transparent, tehnici mixte ce includ paste acrilice cu diverse componente de natură vegetală sau minerală, sgrafitare, ceramică și glazurare.
Componenta tridimensională este anulată, picturalitatea provenind din multitudinea de texturi și finisaje reunite în interiorul compoziției modulare cu ramă pătrată, ce creează un echilibru interior al lucrării.
